Examen de limba română ca limbă străină
Nivelul C2. Ce se testează (pe scurt)
Ce se testeaza (pe scurt). Nivel C2
Teme și sfere de vocabular
– educație formală și informală;
– mediul profesional;
– timp liber, divertisment, sărbători, specific
cultural;
– stil de viață, sport, alimentație;
– mediul locativ și gospodăria;
– mediul înconjurător;
– tehnologie, internet, mediul informațional;
– relații umane, relații sociale (reale și virtuale);
– lumea culturală și artistică;
– mass-media (informare, publicitate);
– infracționalitate;
– mobilitate transfrontalieră;
– drepturile omului (minorități, discriminare,
prejudecăți, educație).
Scriere
– Interacțiune scrisă
(răspuns la și sub formă de corespondență informală și semiformală- răspunsuri
informative, recomandări, sfaturi, opinii, impresii; corespondență formală – scrisoare de intenție, recomandare, reclamație, răspuns informativ, clarificare)
– Producere scrisă (text de prezentare – experiențe personale, planuri, evenimente; cronici, recenzii, prezentarea unui articol științific; rapoarte; eseuri argumentative (exprimarea unui punct de vedere legat de teme familiare, concrete și
abstracte, motivarea unor opțiuni).
Vorbire
– interacțiune orală cu examinatorul
– interacțiune orală cu un alt candidat
– producere orală
Gramatică
– articolul: definit și nedefinit (un om/omul); posesiv-genitival (al/a/ai/ale); demonstrativ (cel/celui);
– substantivul: genul, numărul, cazul; substantive proprii și comune compuse (Cluj-Napoca; câinelup);
– adjectivul: calificativ cu 4,3,2 forme și invariabil (frumos/larg/mare/bordo), pronominal nehotărât, posesiv, negativ, interogativ și demonstrativ; gradul de comparație (mai frumos/cel mai frumos); adjectivul antepus (toate cazurile) (marele scriitor);
– pronumele: personal (eu), posesiv (al meu), nehotărât (altul), negativ (nimeni), interogativ (cine?), demonstrativ (acest); de întărire (însumi); de politețe (dumneavoastră); reflexiv (mă, îmi); dativ posesiv (îmi/îți/își);
– pronume/adjective relative (toate cazurile) (care/cărui); adverbe relative (oricât);
– verbul: prezent (lucrez), perfect compus (am lucrat), viitor literar (voi lucra), viitor popular (o să lucrez), viitor anterior (voi fi lucrat), imperfect (lucram), conjunctiv prezent (să lucrez) și perfect
(să fi lucrat), imperativ (Lucrează!), optativ condițional prezent (aș lucra) și perfect (aș fi lucrat), infinitiv prezent (a lucra) și perfect (a fi lucrat), diateza pasivă (a fost lucrat) (inclusiv în combinațiile cu pronume), diateza reflexivă cu pronume în dativ (îmi amintesc), mai mult ca perfectul (lucrasem), perfectul simplu (lucrai), prezumtiv prezent (o fi lucrând) și perfect (o fi lucrat), supin (de lucrat), gerunziu (lucrând);
– structuri verbale diverse (avea să, urma să, era să, ce-aș mai (bea o bere), fi-i-ar, de umblat (aș mai umbla) etc.);
– vorbirea directă/ indirectă (Ana: Sunt obosită./Ana mi-a spus că este obosită.);
– numeralul ordinal (al doilea); colectiv (amândoi); multiplicativ (înzecit); fracționar (o treime); distributiv (câte doi); adverbial (de două ori);
– adverbul și locuțiunea adverbială (de loc – acolo, din loc în loc; de timp – acum, din când în când; de mod – așa, pe neașteptate; de cantitate – atât, cât de cât; de afirmație – da, ba da; de negație – nu, nicidecum);
– prepoziții: cu acuzativ (pe, sub); cu genitiv (deasupra, în fața); cu dativ (contra, datorită);
– conjuncții pentru a exprima: scopul (ca să), cauza (fiindcă), concesia (deși), consecința (așa
încât), condiția (dacă) etc.;
– interjecția (Ah! Miau! Poftim!)